The Longest Road~

Nu stiam cat este ceasul ,nu stiam unde ma aflu sau cat de departe este centrul de comanda al asasinilor.
"N-ai sa poti sa scapi vreodata.." Imi treceau prin minte ultimele vorbe ale comandantului. Desi m-a avertizat,nu m-a impiedicat sa plec. Acum ma aflam la poalele unui munte ,langa un rau de unde imi aprovizionam sticla cu apa. Era o dimineatza frumoasa, care anunta un nou inceput departe de acel chin. Dupa informatiile mele stiam ca prin zona trebuia sa se afle un centru ascuns al asasinilor. Nu stiam clar pe unde, dar aveam de gand sa il gasesc. Mi-am curatat cat de cat hainele prafuite ,am luat o gura de apa si am pornit pe o carare ingusta spre crestetul muntelui de unde puteam sa investighez mai bine zona .

I s-a dat o misiune, pe care drept fie vorba, nu o intelegea deloc. Actele acelea parca erau scrise in araba, indiciile nu i s-au explicat prea bine si singurul lucru cert era faptul ca se afla in zona muntelui, pe crestet. Asta e tot ce trebuia sa stie, i-a zis angajatorul, iar in interiorul sau, baiatul maraia de moarte. A venit la munte, evident, macar atat a putut sa faca si nu a mai reusit sa il escaladeze bine ca si se ratacise prin el.
- Aiurea! Spuse el total enervat ca nu ii iesea misiunea si isi feri cateva crengi de brad, la o parte din calea lui.
Plus ca se imbracase ca deobicei, numai in negru, ca un asasin adevarat ce isi tine doliu victimilor sale intruna. Insa partea proasta era ca tot incepea sa se murdareasca de verde si sa fie vizibil, isi imagina ca in scurt timp acele haine se vor transforma in haine de armata.
Incerca sa se mai calmeze poate cu muzica, asa ca isi scoase mp4-ul din buzunarul blugilor si isi strecura castile sale albe in ambele urechi, dupa care si-l puse inapoi. Ii canta un rock nebun ce il putea sa il faca surd in orice moment. Insa lui, evident ca nu ii pasa. De ce sa o faca? Era lucru ce iti elibera cel mai bine furia si stresul, lucru la care nu te poti astepta de la orice alt fenomen.
A mai simtit si o miscare, cu tot cu castile la urechi si si-a scos pistolul din buzunar intreptandu-l spre un bustean pana ce iesise de acolo un iepure salbatic si sa calma imediat. Oh in padurea asta a muntelui putea fi si periculoasa.
- Doar nu am dat de prima mea misiune unde voi fi curand ranit? Vorbi acesta cu sine si isi musca buza inferioara.

Am ajuns intr-un luminis pustiu . Vantul incepuse sa adie puternic desprinzand frunzele de pe crengile batrane si scorojite ale copacilor. Dupa pozitia soarelui as fi banuit ca este trecut de ora pranzului, chiar spre amiaza tarziu. Am oftat sprijinindu-mi capul in maini si m-am oprit in loc. Speram ca cumva ,printr-o minune sa dau se un semn care ma apoate ajuta sa aflu drumul spre centru. Am facut un pas mare si lenes cand am auzit zgomot in stanga mea. Am incremenit ascutindu-mi toate simturile.
Am auzit o voce, o voce masculina nu foarte departe de mine. Curioasa, m-am ascuns dupa un copac , apoi m-am dus dupa altul tot mai aproape de locul unde se auzise vocea. Cand am ajuns destul de aproape am zarit un tanar putin agitat lundu-se la harta cu un biet iepure. Am privit mirata si foarte putin amuzata. Era biletul meu de informatii dar dupa cum i-am observat armamentul mi-am dat seama ca nu aveam de aface cu cineva dintr-o simpla mafie. Putea fi de la centru, putea fi oricine altcineva, dar stiam dupa uniforma ca nu era cineva pus de fostii mei sefi sa ma duca inapoi. M-am furisat in spatele lui,foarte usor si am scos pistolul . Nu aveam de cand sa-l omor, doar sa intimidez. Cand am crezut ca-i momentul oportun am sarit in spatele lui doborandu-l la pamant.
-Nu fa miscari bruste si o sa incerc sa nu te ranesc ! Am spus eu pe un ton apasat in timp ce i-am dus pistolul la tampla.

Dupa cum prima sunet ii inselase simturile, se gandi ca la al doilea sa nu ii mai dea importanta. De unde sa stie el ca astfel ii va da prilej unei tinere roscate sa se apropie suficient de el si sa ajunga amenintat cu o arma letala? De parca asta ar fi o problema pentru el. Lucrul de “nu-i nici o nenorocire” a mai fost si asigurat de zambetul ce se duse in coltul gurii, stiind ca va ajunge in curand sa fie stapan pe situatie.
Asa la pamant cum era, tot atinse metalul acela rece ce statea foarte aproape de el. Deja incepea sa fie sigur ca intr-o zi tocmai de prietenul ce il folosise toata viata, va ajunge el sa fie omorat.
Imediat ce se termina prima propozitie a fetei, acesta clipise din ochi. Atat? Asta a fost tot? Nici un discursu motivational, nici un act care sa ii zica de ce face asta? Incepea sa creada ca a irosit timp suficient si prinse imediat arma fetei in pumn, ajungand sa fie in posesia lui.
Se invarti putin, incat ajunse sa o priveasca in fata pe tanara si nu stia de cum dar tot a lasat-o deasupra sa.
Apasa un pistol din glont si munitia cazuse pe pieptul sau, ajungand sa o ia si sa lase pusca deoparte.
- E un joc periculos sa folosesti armele. Nu stiai? Intreba tanarul uitandu-se cu atentie inspre fata.
- Nu stiu cine esti, dar cred ca ti-ai gresit persoana.

Am zambit in colt crezand ca am situatia sub control. Dar nu a fost asa . Ma si asteptam la asta din partea unui din elita, ceea ce m-a determinat sa nu imi arat dezamagirea pe fata. Rasucirea lui a fost atat de rapida ca abia realizasem cand a avut timp.
M-am incruntat si m-am uitat dupa arma mea acum fara munitie. Mi-am intors chipul incruntat spre el si cu repeziciune am scos din buzunar un cutit ce l-am dus spre gatul sau.
-Sunt intotdeuna pregatita si pentru planul doi. Am spus eu zambind in colt. Am retras imediat mana deoarece nu voiam sa pornesc o lupta, ci am dorit doar sa-i demonstrez ca pot mai mult . M-am impins in maini pe pieptul sau arcuindu-mi coatele si printr-un avant am ajuns in picoare.
M-am scuturat si mi-am luat armele inapoi. In timp ce imi rearanjam arma il priveam pe tanar cu coada ochiului. Am intins mana sa-l ajut sa se ridice .
-Esti din zona? Am intrebat eu rece,cu o doza mare de precautie simtindu-ma inca ca pe ghimpi .
-Pari ..pierdut. Am dedus eu in cele din urma privind in alta parte ,cuprinzandu-mi bratul cu cealalta mana si incercand sa-mi ascund agitatia .

Imediat ce isi indrepta o alta unealta spre unul din punctele sale vitale, incepuse sa chicoteasca.
- Dragut. Imi place o femeie bine pusa la punct...! ii spuse facandu-i cu ochiul si zambind dulce, fara a se teme de moarte in vreun fel, chiar daca parea ca o lasa pe fata sa decida asta.
O urmarise in senzualitate imediat ce se ridica si nici expresia fericita a chipului sau nu disparuse. Ii prinse mana imediat ce i se oferise si se ridica si el in picioare, fara sa se mai scuture si asa hainele lui perfect negre erau patate de prea multa verdeata. Nu a fost silentios deloc in clipele acelea, asta ii mai trebuia sa mai accepte o slujba ce implica paduri, ce avea sa iasa mai bine?
- Pari nesigura pe tine, miss Danger. Ce certitudine ai ca nu te omor si ce certitudine am ca nu ma omori? Doar amandoi avem arme, din cate observ...
Isi dadu privirea putin prin jur, dandu-si seama ca e intr-un luminis si parca putea sa porneasca inspre totul.
- Eu? Pierdut? Niciodata! Minti acesta nevrand sa recunoasca faptul ca pentru prima oara a dat-o in bara si ce era si mai nasol e ca a dat-o in bara rau. Iar daca mai statea mult de vorba cu o tanara roscata deabia intalnita in padure si foarte periculoasa, avea sa se deruteze complet de la plan.
Inspira din aerul proaspat al muntelui si realiza ca lui nu trebuia sa ii fie greu in padure, mai ales datorita instinctelor sale, fiindca a fost antrenat sa supravietuiasca pe cont propriu, astfel realiza si agitatia fetei, iar privirea i se ascutise.
- De ce esti agitata? Cumva, tu esti cea pierduta dintre noi? O intreba, in timp ce se intoarse cu privirea la ea, plastificand pe chip un zambet satisfacut.
Bun ii revenise puterile, avea sa decurga mai bine lucrurile din clipa aceea. Daca in luminis nu se afla baza pe care o cauta el, atunci aceasta avea sa fie in varf de munte in directia nordica, intotdeauna o cladire trebuia pusa mai sus pentru sprijin, plus ca deja cutreierasera paturea aceea de o vreme si nu zarise nimic.
- Ce cauti? Realiza el ca domnisoara cu care statea de vorba era in padure de una singura, chiar daca se apara bine, nu credea el ca a apucat-o peisagistele.

Am scos un marait printre dinti care sa puna accent pe peretele invizibil dintre noi. Imi placea sa pastrez distanta ,mirosind pericolul la fiecare pas si sa analizez miscarile din jur. Ma esimteam enervata de modul comod cum trata situatia. As fi putut sa-l ranesc pana acum dar el imi zambea fara griji. Asta imi arata ca nu avusese efectul pe care il doream sa il creez asupra lui de la inceput.
-Daca ma ataci pot sa ma apar,iar din cate am vazut ai fi putut sa o faci de cand mi-ai luat pistolul dar nu ai facut-o. Cine stie cum te surprind..Am glumit eu inspecatandu-l din cap pana in picioare. Era un tip bine facut,hainele ii erau inverzite, deci clar bantuia de ceva vreme in padurea asta. Dupa scena de mai devreme mi-am dat seama ca este asasin, dar figura lui nu infatisa o persoana asa dura, din contra, inspira blandete. Ce constrast ciudat, am zambit eu in colt.
-Ratacit. L-am corectat eu observandu-i mica miciuna. M-am strambat cand i-am zarit satisfactia transformata intr-un zambet intiparit pe chipul sau. M-am intors cu spatele la el si am facut un pas in fata.
-Eu stiu exact unde trebuie sa ajung. Am spus fara sa ma intorc spre el . Mi-am ridicat privea spre crestetul muntelui. Un vultur cu prada in cioc tocmai trecuse deasupra . Mi-am relaxat umerii mai pe spate si mi-am lasat greutatea pe piciorul stang. Am intors putin capul cat sa pot sa il vad pe tanar cu coada ochiului.
- Caut centru asasinilor profesionisti. Am spus eu privindu-l pierduta de parca el era speranta mea atunci. Nu stiam de ce tanarul al carui nume nu il stiam nu imi inspira pericol. Am facut un pas spre el zambindu-i cald cu ochii ,permitand pentru cateva momente sa mi se oberve si caldura din interior,topindu-mi parca scutul de gheata.
Picioarele mele s-au oprit involuntar si-am incremenit. Am auzit pasi grabinsu-se spre noi si m-am panicat, am alergat spre tanar apucandu-l de mana si am sarit intr-o mica adancitura dintre doua dealuri. M-am ghemuit ridicand putin capul ca sa vad cine era. O patrula de oameni inarmati si cu uniforme straine cautau ceva, sau mai bine zis, pe cineva.
-Prieteni de-ai tai? L-am intrebat eu in soapte pe tanar curioasa daca erau de la centru sau cineva periculos.

Nu intelegea de ce credea ca tanara a avut soarta de a ta tocmai peste unu ca el, unul careia ii placea sa aibe control si asupra celei mai mici situatii, de parca viitorul sau depindea de asta. Si-a putut da seama ca nu i-a convenit roscatei faptul acesta, insa el unul nu avea sa se schimbe. Viata era mult prea distractiva dupa propriile reguli, decat dupa ale altuia. Stia ca putea fi omorat oricand si totusi nu a facut-o deloc, cum sa fie asta?
- Te-a salvat frumusetea ta exterioara atunci cand ti-am luat pistolul. Nu vreau sa ti-o pastrez eterna si sa te tina mintea toata lumea asa, unde-i distractia vremii? Intreba prefacut, indoindu-si buza inferioara si facu niste ochi mari de catelus, iar o fata pe masura lucrului acesta.
- Da, ratacit... observa el ca a fost corectat si nu prea i-a convenit asta, ba chiar a si inceput sa se incrunte cu ajutorul ochilor.
Cand auzise lucrul pe care il cauta, a inceput sa clipeasca deseori. Cautau cumva acelas lucru, in acelas loc? Numai ca numele dat e prea tampit, avand in vedere ca nu era o baza de antrenament sau ceva de genu, era imposibil sa fii asasin si sa te antrenezi din punct de vedere al tuturor. Isi scutura putin capul, ca sa nu se mai gandeasca la asta..
- S-ar parea ca noi cautam acelas lucru... a inceput sa vorbeasca cu calm, fara sa isi mai bata capul cu lucrurile din jur.
A doua personalitate a tinerei era lucru care il soca pe brunet. Cine era ea de fapt si care era cea reala? Deabia atunci s-a dat cu un pas inapoi, gandindu-se ca era mult mai bine cand il ameninta cu arma, decat acum cand e... normala?
Apoi a fost transportat direct de catre corpul acesta mic si fragil de fata, de la care nu intelegea de unde poate avea atata forta. Ce manca la micul dejun?
Nu stia sigur daca era ironica atunci cand il intreba despre oamenii aceea suspiciosi sau daca cu adevarat dorea sa afle o informatie. Ii venea si sa rada si sa se enerveze in acelas timp, insa chipul sau ramase la fel – neexpresiv. A incercat totusi sa ii zambeasca, dar a fost o mare nereusita.
- Dragut din partea ta sa crezi asta, insa eu nu am prieteni. Lupul a fost dintotdeauna singur... se pare ca si-a zis si porecla, fara sa isi dea seama.
Si-a intins pistolul pe pamant si a apasat tragaciul de cateva ori, nimerind oamenii aceea chiar in genunchi si punandu-se observa ce tinta buna avea.
- Acum poti sa ii iei la interogatoriu, daca intradevar te interesau asa mult... i-a zis tipei, in timp ce mai isi folosi gloantele pistolului de cateva oare, ca sa dezinarmeze pe cei ce tropaiau in padure, in plus, pe langa ei.

Mi-am incrucisat bratele aruncandu-i o privire rece total neimpresionata cand tanarul incerca oarecum sa faca un compliment. As putea zice chiar ca imi ascutisem privirea fixand-o pe el. Am stat si i-am privit total absenta si neimpresionata de botul lui de catelus. Ce urma, sa se si rostogoleasca si sa dea din coada?
-Banuiam eu . Am lasat mainile moarte le langa corp . Credeam de esti de prin zona si pot profita de ajutorul tau. Vorbeam eu mai mult pentru mine dar sa auda si el.
Am oftat in sinea mea dezamagita pentru ca nu se schimbase nicidecum situatia, Tot eram prinsa in aceasta salbaticie, dar sincera sa fiu, ma simteam mult mai ca acasa aici decat in locul unde se presupunea sa-mi fie casa.
-Nu ma ajuta prea mult faptul ca si tu cauti acelasi loc , esti la fel de pierdut ca si mine. Am spus eu sprijinindu-mi fruntea in doua degete.
Nu eram mirata modul priceput in care manuia arma. Tinta era perfecte , exact cum ar trebuii sa fie al unui asasin. Am chicotic ironic cand se laudase ca este lup singuratic. Nu eram de aceasi parere, desi intamplator si eu eram atunci singura, dar mereu am crezut ca munca in echipa este mai eficienta, si mai ales prietenii sunt de ajutor. L-am privit fara sa afisez vreo emotioe pe chip, incercam sa le gasesc pe ale lui.
I-am ascultat sfatul si asa si facusem. M-am sprijinit in mana si am facut un salt pe platforma unde erau soldatii raniti. M-am indereptat spre ei analizand tot ce puteam sa culeg de la ei. Am scotocit in buzunarele lor si am gasit o harta intr-unul, iar din altele am luat niste munitie.
-Poftim, i-am inmanat cartusele noului meu amic, cred ca ti-ar prinde bine.

Observa ca tinerei nu prea ii placea complimentele si isi nota ca data viitoare sa nu ii mai zica vreunu.. Oricum deja incepea sa creada ca tipa era mai infumurata decat el, iar asta nu se astepta sa intalneasca vreodata in viata. Isi invarti imediat ochii peste cap, de cum a inceput sa ii pomeneasca de faptul ca ea e atotcunoscatoare si foarte libertina. Acu nici nu se mai mira ca era singura in padure, cine avea sa ii reziste egoului ei superior?
- Nici de propriu ajutor nu poti profita din cate se pare... i-a zis vizibil ranit de vorbele roscatei.
I-a venit din nou sa rada, de cum i-a zis tipa ca si ea era ratacita. Serios? Nu glumea deloc? A dezaprobat, negativ, din cap, ca sa isi revina imediat.
- Deci si tu esti ratacita, pentru cateva clipe pareai ca stiai ce sa faci.
A iesit si el din ascunzatoare, desi nu ii omori pe cei doi, avand in vedere ca nu a dat glontul intr-un punct vital. Se mira insa ca tanara avea atata curaj incat sa se indrepte spre ei si sa il ajute. A ramas confuz putin si ii venea sa rada de ironie, apoi ca ii si mai pipaise, numai comenta sa comenteze. I-a vazut cumva paralizati din groapa, de acolo?
- Ce sa fac eu cu munitie straina? Ai vazut ce fel de pistoale folosesc eu, astea sunt pentru pusti cu luneta, lucru la care nu am ce cauta in padure.
Numai zise nimic numai ofta.
- Presupun ca nici pe harta nu te poti ghida, in fine. Uite, o cladire trebuie sa fie situata cat mai sus de cum e perceputa intr-un lod deluros. Asta inseamna ca in partea nordica e cel mai probabil sa fie. Iar cum nordul se gaseste intotdeauna ghidat dupa muschiul copacilor, ce poti vedea ca sunt din plin aici, poti gasi si toate celelalte lucruri foarte usor....
Nu a mai spus nimic dupa si doar isi misca pasii catre primul copac din cale, intorcandu-se doar pentru o secunda la fata, pentru a-i zice:
- Vii sau numai stai?
Dupa se urca din ce in ce mai sus, pana ce ajunsera chiar in varf, de unde se zari foarte bine cladirea ascunsa in tufisuri. Din pacate avea si prea multi bodyguarzi in jurul ei. Putea fi o mica problema daca nu tinteste cum trebuie sau prea tarziu, dar cel mai important era sa nu se dea de gol.
Si-a schimbat pistolul din mana cu unu silentios si a indreptat arma in directia portie. O singura apasare pe tragaci i-a trebuit, iar bucata de metal fierbinte a si zburat direct in pieptului primului bodyguard. Prima moarte nu a observat-o nimeni, asa ca putea sa astepte sa se apropie rand pe rand de cadavru si sa ii nimereasca si pe ceilalti.