Everything goes wrong [privat]

Ultima misiune nu a mers exact asa cum Su s-ar fi asteptat. A omora pe cineva doar pentru ca seful tau ti-o cerea, nu era chiar atat de usor precum altii cred; nu cand planul tau initial a dat gres si cand ai parte de o lupta corp-la-corp. Chiar daca tinta a fost eliminata, Su s-a ales cu o rana destul de adanca in zona abdomenului. Nu se putea duce la spital; ar cauza prea mult haos si ar risca sa fie arestata, astfel cariera ei ca si asasin luand sfarsit.
Era tarziu, trecut de miezul intr-o noapte friguroasa. Nu stia sigur cum a reusit sa ajunga pana aici, insa acum se afla intr-un parc ce nu a fost prea departe de locul unde confruntarea a avut loc. Nu isi putea suna seful sa-l anunte ca era ranita caci risca sa-si piarda atat slujba, cat si viata, daca asta nu se va intampla mai curand decat ar fi prevazut.
Respira cu dificultate, rana inca ii sangera si ii pata hainele negre, mulate pe corpul ei zvelt dar elegant. Durerea ii crea mari probleme de ficare data cand pasea si, chiar daca mana ei acoperea locul unde a fost injunghiata, sangele se prelingea printre degetele ei finute. Privirea ii era incetosata si simtea cum avea sa se prabuseasca curand.
Se aseza pe una dintre bancile parcului pustiu la ora aceea, tragandu-si sufletul sau, ce-a mai ramas din el. Se intreba cat de departe ii era casa dar nu putea gandi. Durerea puse stapanire pe intregul ei corp si o facu vulnerabila. Totul in jurul ei se invartea si stia deja ca nu va ajunge acasa ca sa isi poata trata ranile. Ar fi vrut acum sa cheme pe cineva sa o ia din parcul ala si sa o ajute dar abia acum realiza ca haina unde isi tinea telefonul ii lipsea, si ca ea purta acum doar o elanca neagra si pantaloni la fel de negrii.
Era speriata la gandul ca avea sa moara in locul ala, singura, fara ca nimeni sa stie de ea si fara a avea posibilitatea de-a chema ajutoare. Corpul incepuse sa-i tremure din cauza frigului si a durerii iar pierderea masiva de sange pe care a suferit-o, si inca o mai suferea, o facuse pe lesine pe banca in care statea.
Nu mai auzea nimic in jurul si totul era negru. Se intreba daca asta intr-adevar avea sa reprezinte sfarsitul ei, la o varsta atat de frageda cand inca mai avea o multime de lucruri de facut, locuri de vizitat si oameni de cunoscut. Nu... Nu dorea sa moara acum, vroia sa continue sa traiasca dar nu mai avea energia si puterea necesara sa-si deschida ochii, sa se ridice si sa plece de-acolo; doar statea intinsa pe banca, respiratia fiind aproape inexistenta.

It’s not hard to sacrifice for someone you love but it’s so hard to find someone who’s worth you're sacrifice.

Ar trebui macar un motiv sau o scrisoare de adio sa ii lase inainte de as facea prezenta sa delicata disparuta din viata lui ,era ca si o miciuna dulce care il rapunea pe acesta intr-un iad numit viata umana ,dar oarecum deja realizase cand la un pas de moarte a fost ,ca minciunile se regasesc doar in materia umana.Isi inchise ambi ochi ,adacn trase aer in peipet orpindu-si trupul din a mai respira ,paraca acum toata acea presiune care inca il mai apasa era adunata si injughiata din orice parte ,find tartata cu o raceala gasita in pustietata sufletului.Lasa aerul adunat sa se plece asa cum venise .Isi ridica capul sus ,privind cerul ,era intunecat ?Precum sufletul sau care acum nu stia daca vrea o viata normal sau doar adora sangele persoanele care si-u dat ultima rasuflare in bratele sale ?Greu si nefascinata din punctul de vedere al unui pictor care deseori isi plimba arta saraca prin lume unde doar dupa ce acolo sus va domin ,recunosct va ajunge.
Parca picioarele ii erau rupte ,nu se miscau din acest loc ,era abandonat ,a realizat insa prea tarziu aceste pacate ca aveau sa isi asterne o amprenta asupra persoanei care este si care a fost ,facand imaginea din trecut sa se afume.
Intr-un final decise ca timpul a sosit ,trebuia sa se miste ,o fi el cel care detesta pe aceai care erau condusi spre a ucide de un diavol real ,dar cine era sa se importiveasca caci drept sa fie el acum nu era mai prejos decat acestia.
Picioarele le misca din loc ,fara vreo directie anume ,nu stia nici macar el unde vroia sa mearga ,insa era atat de greu sa se lase de acesta viata ,poate ca in viitor totul va fi mai bine ,minciuni ,dupa minciuni.Se oprise langa o banca nefind atent ,defapt dupa cum se stia el ,nu era niciodata atent la vreun detaliut sau la ce se intampla in jurul sau .Atinse ceva ,simtise un lichid care avea o textura cunoscuta ,se intoarse speriat ,observa o femeie ,care parea afi ranita ,se aplca la nivelul ei ,observandu-i rana ,era adanca .Daca era un egoist o putea lasa aici ,insa nu era intocmai asa ,doar imaginea sa reflecta snobisn ,vanitate si narcisism .Desi persoana de dupa masca era diferita ,o lua in brate ,lasand pe banca o scriosase ,defapt deja recunoscuse ca si acesta era la fel ca si el ,insa era condusa de cineva cu putere si influenta.Precis biletul sau ii va supara pe acei argatii ,dar asta era viata cand lasi o prada parasita ,vine altul si o ia.

Incetul cu incetul, trupul ii devenea mai usor iar ea plutea si mai mult spre nesimtire. Habar nu avea ce se va intampla cu ea de-acum incolo, cu trupul acesteia in caz a, intr-un final, ar fi murit. Daca nimeni nu avea sa o ia de-acolo si sa o duca familiei ei... Dar ea nu avea familie... Parintii au incetat din viata cand ea a fost mica, in urma unui jaf ce s-a terminat groaznic. Si-a vazut parintii omorati sub proprii ochi si de-atunci a fost marcata, din cauza asta devenind si un asasin. Dupa ce i-a ucis pe cei care i-au furat familia, setea de-a varsa si mai mult sange nu a disparut asa ca a continuat sa omoare pentru bani, ca sa poata supravietui intr-o astfel de lume cruda ce nu avea abilitatea de-a ierta, indiferent de varsta, sex, sau persoana.
A trebuit sa invete sa fie dura si nemiloasa, puternica si sa nu se lase invinsa caci, odata ce ii aratai dusmanului o urma de slabiciune, acesta avea sa te rapuna, la fel ca si in seara asta. Daca ei nu i-ar fi pasat atat de mult de ceea ce facea, remuscarile facandu-se simtite in ultima vreme intr-un mod dureros, ea s-ar fi putut concentra incontinuare si nu ar fi fost injunghiata ca acum sa se zbata intre viata si moarte.
Inca ii era frica, intunericul nu vroia sa dispara din fata ochilor. Nu putea sa isi miste trupul desi isi dorea asta si nici nu putea scoate macar o soapta de ajutor. In cliap de fata, era complet deconectata de tot ce o inconjura dar frica prindea radacini si mai adanci in sufletul ei, gata sa-i paraseasca trupul in orice moment de-acum incolo.
Abia acum realiza cat de frumos ar fi fost daca si-ar fi gasit si ea acea persoana speciala pe care toti o cautau, daca s-ar fi indragostit si ar fi gustat macar o singura data din fericirea despre care auzea tot timpul. Regreta ca nu isi gasise sufletul pereche, ca a fost prea ocupata ca sa caute si ca nu a avut vointa necesara sa faca asta. Era tanara si nu merita sa moara acum, nu cand simtea groznica nevoie de a avea pe cineva drag langa ea. Vroia sa invete ce inseamna sa iubesti pe cineva, sa i te daruiesti si sa iti petreci viata alaturi de el insa, se parea ca pentru Su, era cam tarziu.
Isi simtise vag trupul ridicat cand rana ii oferi o mica senzatie de durere, facand-o sa realizeze ca inca nu era moarta si ca inca mai avea o sansa sa tina piept crudului destin. Trebuia doar sa continue sa fie puternica si sa reziste insa, se simtea foarte obosita si ar fi vrut sa adoarma.

In bratele lui trupul ei firav tremura,rana ii era adanca,oare de cat timp a stat suportand-o? Oare durerea rani fizice era la fel de mare ca cea psihica,niciodata nu avea sa inteleaga persoanele insetate dupa varsare de sange.
De fapt el era una dintre ele,niciodata nu a avut regrete,cand sfarsitul avea sa il urmareasca ,el cu siguranta intr-un mod involuntar va cauta cu disperare o solutie sa se agate de ce ii ramase,ce-i drept ar arata nepunticions iar orgoliul ii era prea mare.Cu zambetul larg pe buze avea sa-si imbratiseze destinul oircat de macrabru ar fi.
Privirea lui era atintita asupra fiintei umane,o secunda de neatentie si uite cum poti sa iti iei adio de la viata,nimeni nu se osteneste sa te salveze mai ales cand esti o astfel de persoana,acoperita din cap pana in picioare cu sangele persoanele ce au trecut prin povara iadului de a fi tinte.
Un oftat ii scapa printre buzele de culoare pala,cat de trist putea adevarul sa fie,probabil ca nici o minciuna nu putea sa i-a locul unui acoperamant ,care sa incerce cu neputinta sa iti de-a o doza de speranta.
Acum intrebare era astfel,, Ce ar putea el sa faca cu femeia din bratele sale? Era mult prea riscant sa o duca la un spital,iar sa o vada cum se stinge era de prisos,doar o singura solutie ii tot tulbura mintea.Putea sa o duca la el acasa,dar de unde ar sti el ca pe urma aceasta nu avea sa abia tendinta de-al ucide.Chiar atat de prost sa fie? nu ii placea provocarea iar daca fata din bratele lui doar indraznea sa il atinga atunci putea sa fie sigura ca el fara nici o ezitare ii va lua viata cu mainele lui.
Noaptea ce domnea ca o regina peste oras ii era companion in aceasta situatie incurcata,nu putea sa se piarda,precautia era un factor important.In momentul acesta putea sa fie urmarit iar el nici sa nu realizeze acest lucru,dar situatia statea astfel si consecintele trebuia sa le suporte.
Precum parcurgea drumul ,se opreste cateva secunde in fata unei locuinte,nu era acum decat o ruina din ceea ce a fost,locuinta aceea era locul unde el si-a inceput minunata poveste de viata.Fara a sta prea mult isi continua drumul ,ajuns intr-un final la apartamentul lui,se indreapta direct inspre dormitor unde incet ,aseaza trupul fetei pe pat,dupa care ii priveste rana,respiratia ei era din ce in ce mai greoaie,prins in ganduri,incerca sa gaseasca o solutie.
Era doar una singura,nu vroia sa implice si alte persoane dar acum era necesar,rapid isi i-a telefonul de pe noptiera,formand numarul unui prieten care era doctor,era singurul care ii stia poveaste,restul erau straini.Nici nu trecu o ora ca deja soneria se facea simtita,puternic rasuna in urechile lui.
Tragand adanc aer in piept deschide usa,dand de expresia nesatisfacuta a amicului sau care nu dorea sa asculte nici un cuvant,de aceea doar linistea era cea care domnea intre ei.
Conducandu-l in camera unde era fata,putea sa vada cum chipul lui capata o expresie uimita,il dadu afara din camera fara a-i da un raspuns concret.Singurul lucru pe care il avea de facut era sa astepte.

Trupul continua sa ii tremure dar ea rezista. Nu avea sa se lase batuta si sa accepte ca o clipa de neatentie in care a dat inapoi ii va pune capat vietii. Chipul ii era groaznic de alb din cauza sangelui pe care l-a pierdut iar durerea disparuse aproape complet pentru moment, semn ca starea ei se agrava si ca nu avea sa reziste prea mult. Frigul ii amortea trupul si ii scadea temperatura considerabil.
Regreta amarnic acum ca nu a chemat dupa ajutor si ca a preferat sa mearga atata drum pana in parc, ca sa fie la un pas de sfarsit. Daca nu si-ar fi facut atat de multe griji pentru o cariera si-asa nenorocita, nu ar fi fost intr-o asemenea problema acum.
Intunericul continua sa persiste in jurul, trupul ii ingheta si mai mult dar simtea cum parca ar pluti, cum parca cineva ar purta-o in brate spre necunoscut. Teama inca isi avea radacinile bine infipte in adancul sau dar ceva ii spunea ca totul se va sfarsi curand si ca ea va scapa; tot ce trebuia sa faca era sa astepte si sa continue sa lupte pentru propia viata.
Un val de caldura ii cuprinse brusc intregul corp, neputand sa o explice. Tot ce stia era ca acum nu mai era afara caci nu ii mai era atat de frig si inca nu pasise pragul mortii, inca era in viata. Incepuse sa se intrebe cine a gasit-o si unde se afla acum, ce avea sa faca cu ea si daca o va ajuta dar, oricat de mult si-ar fi dorit sa-si deschida ochii si sa priveasca persoana ce a gasit-o, nu putea.
Orele treceau grabite iar ei i se pareau ani chinuitori. Corpul i se incalzea si mai mult si incepuse sa simta sangele cum ii curgea prin vene, o senzatie ciudata instalandu-se in intreg corpul. Auzea zgomote in jurul sau dar nu putea sa le distinga. O vaga lumina ii aparu in fata ochilor, spulberand intunericul in care a zacut pana atunci.
Durerea puse iarasi stapanire pe corpul lui Su, facand-o sa isi revina si mai mult in simtiri. Era atat de bine sa simta asta si sa stie ca nu murise insa, se simtea foarte slabita.
Nu stia cat timp trecuse de cand a lesinat si nici nu se afla. Isi deschise ochii si privea in jur dar nu putea sa vada nimic; totul era in ceata iar o durere infernala de cap o facea sa-si tina ochii mai mult inchisi.
Inghiti in sec, incercand sa isi miste macar putin trupul dar nu reusi; se simti iarasi injunghiata tot in acel loc. Reusi totusi sa isi duca mana la rana, cu greu, si sa simta materialul ce o acoperea. Cineva a avut grija de rana ei si ajutat-o, dar cine era salvatorul ei, cui trebuia sa ii multumeasca?
Isi deschise iarasi ochii si privea in jur, sperand ca avea sa vada un chip in cele din urma si sa se calmeze caci inca ii era teama; ii era teama ca ajunse pe mana cui nu trebuie iar faptul ca era vulnerabila nu o ajuta sa se calmeze deloc.

Isi aseza palma pe fruntea fetei ,realizand ca avea febra ,singura explicatie era durerea caci stia si el cum este sa treci prin astfel de clips,defapt candva mai exact acum doi ani a fost unul dintre argatii care avea un sef ,dar cand a luat decizia sa parasesca mafia ,parca un infern se instala in viata sa ,insa cum se zice ''cine rade la urma ,rade mai bine''In fond acel demon cu chip uman ii distruse viata ,el decise sa mearga cu scopul de asi razbuna viata malformata de crime si setea apriga de a ucide.Dar un sim[;u scuze ,a crezut ca ii va reduce viata inapooi ,macar odata aceste marionete ale socitati vor gandi ?Cum este sa ,dai sa jignesti sa omori ?Niciodata nu vor realiza durerea care se infige in sensibilitatea fiintei.Pentru ca simplu nu le pasa .
Se apropie de tnara ranita ,care precum un trandafir rup ,el incerca sa o readuca la viata ,parea ca se ofilise ,insa nu va lasa garda jos ,deoarece dupa ce lasa aceea scrisoare in urma lui cand o luase pe fata ,ea probabil nu se va mai putea intoarce.Ce vroia el defapt?Sa o faca una de a lui?Gresit gandurile acestea ii vor ruina delicatetea tinerei ,doar avea in gand sa ii redea libertatea.
-Te-ai trezit? Cu o voce distanta ii spuse acesta intrebare ,desi era evident ca privirea lui mintea ,singura ca;e de a vedea ce istorie ascunde cinvea era sa ii privesti ochi ,singuri care nu vor minti.Poate ca pentru ea mai era timp sa fie salvata ,doar cineva cu niste ochi fragili si cu un suflet masacrat de durere era greu de refacut ,mai exact ea era precum un puzzle ,iar o pises era lipsa ,nu puteasa o refaca fara aceea piesa ,insa putea sa o refaca el de unul singur.
Ii ridica mansa usor in a sa ,parea a fi usoara ca si o floare ,de ce avea sa isi atinga rana ?Ca sa se sperie?Trase scaunul langa pat ,stand langa ea ,aseza gentil o compresa pe fruntea feteie ,stind ca va trebui cel mai probabil sa ii fie administrate medicamente ,de care stia el cum va face rost .Desi totul parea un val al secretelor ,defapt cea ce nimeni nu stia devenea un mister.
-Sper ca febra va scadea ,desi sunt sigura ca vei avea nevoie de medicamente ,ah ca veni voeba seful tau a fost insitinta ca l-a gasit Romeo ,defapt daca ai de gand sa il suni nu indrazni caci ,eu vreau sa iti redau libertatea.Chiar nu ii pasa daca aceea creatura scraboasa va veni aici sa ii ia viata ,simplu pentru ca ii studie fiecare pas si slabiciune ,asa ca va sti unde sa atace si arate drumul spre locul din care a pormit de multa vreme.Isi incrunta putin sparncele ,evident ca venind partea cea mai proasta .
-Desi daca va trebui sa stai cu mine ,fi sigura ca nu am sa te lasa sa mai atingi o arma sau un pobicet ce ar putea trimite un suflet spre lumea celor care acum nu mai cuvanta.

Privirea i se opri asupra chipului unui tanar atunci cand auzi o voce. Nu il vedea chiar atat de bine din cauza ametelii, insa ii era de-ajuns. Macar stia ca nu il cunostea, deci nu avea sa pateasca nimic; nu era unul dintre oamenii celui pentru care lucra caci ea le cunostea chipul la toti. Acest tanar probabil ca ii salvase viata si ii era indatorata pe vecie. Desi nu o cunostea, stia deja ca tanarul avea o inima bune si ca nu ii vroia raul, stia ca era in siguranta cu el dar mai stia si ca-l puse in pericol. Faptul ca a adus-o aici iar seful ei nu stia, avea sa ii creeze probleme si probabil ca viata ii era in pericol.
Isi lasa mana ridicata, pielea fina a tanarului simtindu-se placut. Era atat de bine sa sti ca inca nu ai murit si ca puteai atinge alte persoane, ca puteai sa le simti pielea si caldura pe care trupul lor o emana. O facea fericita asa ca, ii stranse usor mana intr-a sa, insa nu pentru mult timp caci era prea slabita ca sa poata tina o stransoare prea mult.
Acea compresa ii domolea febra si ii facea trupul sa tremure usor. Pieptul i se ridica cu greutate dar era mult mai bine ca inainte. Chiar daca o durea cand respira, se bucura de durerea asta caci stia ca inca era in viata si ca nu avea sa moara, nu cat timp il avea pe tanar langa ea.
Isi muta iarasi privirea asupra lui, reusind sa-l vada ceva mai bine de data asta insa nu inca perfect. Ii asculta atenta cuvinteel si nu ii venea sa creada ca cineva, un necunoscut, ii pasa atat de mult de ea. Simtea o caldura sufleteasca inexplicabila, pe care nu o mai simtise pana acum, facand-o sa vrea sa ramana langa acesta, sa se lase ajutata si protejata de el.
Romeo... Numele lui ii rasuna inca in urechi. Era un nume frumos si ii placea; ii amintea de piesa ei preferata de teatru si o facu sa zambeasca schitat, dar dulce. Isi musca usor buzele, lasandu-si ochii inchisi pentru cateva clipe, cautand puterea necesara de-a vorbi.
-Pot...ramane aici...?
Oare chiar putea ea ramane langa el? Chiar o va accepta acesta in ciuda faptului ca stia ca era un asasin ce lucra pentru mafie? Daca acesta avea sa o accepte, ea o sa ramana caci vroia sa fuga de lumea groaznica in care a trait pana atunci. Vroia sa scape din bratele sefului ei si vroia sa inceteze sa mai ucida pana ce nu va ajunge ea la doi metrii sub pamant. Daca Romeo avea sa accepte si sa o primeasca in viata lui, Su nu il va dezamagi si stia sigur ca il va face fericit, indiferent de ce acesta ii va cere.
Isi ridica usor mana, ducand-o tandru peste obrazul tanarului in timp ce il privea bland. Chipul lui era atat de frumos dar rece, si totusi o atragea intr-un mod inexplicabil.
-Multumesc... ca mi-ai... salvat via-viata.
Ii zambi iarasi, mangaindu-i usor obrazul cu degetele sale finute dar fierbinti din cauza febrei de care suferea. Se simtea groaznic, avea dureri mari si o febra ce o complesea dar se bucura ca Romeo a fost cel care a salvat-o.