This isn’t a game .

Calcase pedala de frana, reusind sa opreasca masina, chiar in locul pe care si-l ficsase cu privirea, chiar in fatza unei galerii de arta. Nu venise pana acolo, doar pentru a admira tabourile, dar totusi si-ar fi dorit sa aiba unele vacante unde sa-si planifice singura timpul, si sa poata sta ore in sir cu ochii hipnotizati de asa opere frumoasa. Dar pana atunci, ea doar trebuia sa-si faca treaba pe care seful i-o dadea, si trebuia sa se multumeasca cu o mica aruncatura de privire peste picturi, si poate cu putin noroc pentru ea, si o interventie destul de mare, cu culoarea rosie. Depinde cum avea sangele sa se improaste pe peretele din spatele inamicului.
Se imbracase destul de elegant, de data aceasta, pentru o asa misiune. Totusi era expozitie de arta, iar unii din oamenii ce trebuia sa le decida repede moartea, era pe acolo. Purta o rochie, pentru aceasta ocazie, de culoare neagra, scurta si mulata, si pentru a completa tot acest look sexy, bineinteles ca avea si un decolteu generos. Pe scaunul de langa ea, isi tinea poseta, in care nu gaseai deloc, ceea ce gasesti intr-o poseta tipic feminina - in poseta ei, era doar un pistol. O deschise, atingand arma, si zambind usor malefic. Avea 6 gloante, si unul pe teava, chiar indeajuns, cat sa-si termine treaba.
Deschise usa de la masina, scotandu-si mai intai ambele picioare, facand zgomotul specific tocurilor pe asfalt, apoi isi ridica intreg corpul, cu greu de pe scaun. Aranja putin rochia de pe ea, trecand cu palmele, de la abdomen in jos, si isi aseza si poseta pe umar, inchizand usa masinii, si in acelasi timp, apasa si pe butonul de la cheie, pentru ca aceasta sa isi blocheze automat toate usile, si portbagajul.
Trecu cu degetele, prin buclele parului saten, aranjandu-le inca putin, in timpul in care ea mergea spre usile galeriei, ce se deschisera imediat la venirea ei, in fatza lor.
O data intrata in galerie, stia ca nu avea cum sa plece, fara a-si lasa inamicul fara viata, deci deja incepu ca privirea sa i se miste repede, printre toti acei oameni, ce erau captivati de lucrarile expuse pe peretii albi.

Tocmai ce coborasem lent de la ultimul etaj. Evident ca am lasat in urma un cimitir de cadavre, insa am facut totul silentios si cat mai ascuns, chiar mi-am si schimbat costumele intre timp ramanand intrunul cu cravata lunga si ca deobicei complet negru cu exceptia camasii rosii de data aceasta, de parca tocmai mi-am luat un premiu de la actul de mai devreme, tura aceasta aveam un ghiozdan, unde imi tineam totul, o adevarata minune. Puteai sa zici uitandu-te la mine ca eram tata si imi asteptam copilul de la terenul de joaca, in timp ce eu admiram minunatele opere de arta.
Trebuia sa recunosc ca dand partea nasoala a vietii mele, mi-ar fi placut sa fiu un critic de arta, furia exprimata in anumite picturi ma atrageau spre ele precum ma atrage praful de pusca sau miasma de brad. As fi preferat cateodata sa am ca meserie ascunsa asta, dar fiecare cu propriul destin, acceptat mai mult sau mai putin.
La un moment dat m-a luat un fior fiindca am simtit o prezenta asemanatoare mie in galerie si pe de o parte, nu doream sa fiu recunoscut atat din prima, insa mi-am uitat si sapca sau palaria si ochelarii negrii acasa, ce acopereau jumate de fata si excelent de bine ochii.
-La naiba. Greseala de incepator! Ma mustrasem singur, maraind intre cele doua petale rosii ale mele si ducandu-ma putin mai spre picturile cat de cat normale. Acelea ma cam plictiseau fiindca erau calme, atat peisajele cat si culorile folosite in ea. Nu exista in viata reala un lucru atat de sublim, numai in carti si acestea in cazul in care sunt sf-uri extreme, de aceea ma enerva sa vad ipocrizia respectiva.
Apoi m-am mai plimbat si am inceput sa tot admir incet fiecare pictura in parte.

Printre toate acele chipuri de oameni, cu acele zambete largi pana la urechi, nu-si putea gasii deloc persoana pe care o cauta. In plus devenea aproape scarbita, de toate hainele scumpe de pe ceilalti din jur, de toate blanurile ce se aflau pe doamnele, si domnisoarele acelea, si parca tot sclipiciul pus in rochiilor lor, era mai orbitor ca lumina soarelui - intr-un sens chiar foarte prost. Dar ce o enerva cu adevarat, era zambetul ala cretin, ce se vedea clar ca ascunde falsitatea persoanei, si sigur in spatele zambetului aluia se afla acel gand urat adresat celui din fatza lor. Incepu sa tremure putin, din cauza fiorului ca se afla printre toti acei snobi impaiati cu haine scumpe, si se hotari repede sa urce scarile spre ultimul etaj.
Se indrepta spre scarile albe si lucioase ce duceau spre ultimul etaj al acelei galerii, poate acolo avea putin noroc, si daca nu, avea sa-si termine misiunea in alta zi. Nu era asa graba la acest client, defapt nici nu intelegea de ce seful ei, ii daduse sa-l omoare, era cam inofensiv pentru societate. Insa mafiotul care o conducea, era unul dintre cei, care daca nu-ti statea bluza dreapta, te vroia la 5 m sub pamant. Probabil asta a fost si cauza pentru care i-a dat sa-l omoare pe acest individ. Se amuza putin de la gand, chicotind, si observa cu greu ca de pe trepte coboara un tanar. Isi ridica privirea curioasa spre el, observand cat de diferit arata fatza de ceilalti de acolo, si inca nu sclipea nimic pe el, nici macar un inel, sau un ceas foarte scump. Trecu chiar pe langa aceasta persoana, privindu-l mai indeaproape, apoi isi lua ochii de pe el, fiind atenta cum urca treptele, si nu-i mai acorda deloc atentie.
Ajunsa la ultimul etaj, se gandea in ce parte ar trebui sa o ia, caci erau doua coridoare - stanga si dreapta - care oricum se intalneau in spate. Isi lasa pantafoii cu toc sa o conduca spre cel din dreapta, si o data ce il strabatuse, ajunse la tabouri, si se oprii brusc in loc, inmarmurita de imagine. Nu o mai impresiona asa tare imaginea aceea, fiind deja obisnuita sa vada trupuri fara viata, intr-o balta de sange.
Ori acei oameni, au decedat de cat de frumoase pot fi operele, ori chiar cineva avea prea multe gloante, si ura pe ei.
-Hm, ma intreb... opera aceasta a cui este? vorbii usor, spunandu-si pana la urma gandul, si incepu sa se uite la chipul fiecaruia de acolo, in cautarea a ceea ce pe ea o intereseaza.

Mi-am dat seama cu greu ca am fost urmarit de catre o privire curioasa, in timp ce coboram scarile si imediat palma mea se izbise de frunte. Cum de nu m-am acoperit atunci? Si mai presus de toate tampeniile acestea, cum de am lasat un martor in viata? Nu imi era de ajuns parca sa nu vad misiunea aceasta intr-o aglomeratie de oameni, dar mai trebuia acum sa ucid si un om nevinovat din cauza ca as putea fi primul suspect? La naiba si la dracu cu asta, unde mi-a fost mintea cand mi-am ales o viata atat de tampit de complicata, de parca nu mai existau lucruri pe pamant de facut mai bune decat asta.
Mai bine ma ocupam cat mai repede de tragicul incident si aveam sa o termin cu asta, apoi sa numai stau sa fiu fascinat de arta si sa ma indrept direct spre casa, iar dadeam cuiva de banuit.
Am urmarit oamenii ce pareau ca se indreapta fiecare spre o conferinta si am oftat putin imaginandu-mi gloata aceea de oi, ascultand un impertinent care liciteaza opere de arta la preturi extravagante, fara ca fraierii lui sa stie ca majoritatea de aici erau false. O opera se putea falsifica foarte usor, in special daca nu stii varianta originala sau nu esti pasionat si le cumperi numai pentru a te lauda cati bani ai sau pentru a-ti crea alta imagine.
Observand ca nimeni nu se mai uita la tablouri, multi prea ocupati sa se inghesuie intr-o camera mica, chiar pana si gardianul.
- “Imbecil”... am inceput sa consider eu si am asteptat ca usa sa se inchida.
Am urcat apoi, din nou, scarile acelea nenumarate pana ce am ajuns la etaj. Acolo, sus, m-am dus direct catre camera unde am fost mai inainte si mi-am scos din buzunar pistolul, pregatindu-i glontul la fix, incat numai o simpla apasatura pe tragaci il facea sa iasa afara. Ghinionul meu a fost ca sunetul acela precum un clinchet se cam auzise, pana la urma mi-am inarmat arma si aceasta daduse un avertisment la randul ei.
- Ce cauti aici? Am intrebat-o pe tanara avand unealta de ucis indreptata fix spre ea. Nu doream sa fac victime inocente sau pentru care nu am fost platit, insa, din nefericire, acestea erau riscurile meseriei. Nu imi placea sa recunosc, insa pana si noi aveam mici reguli nescrise, pe care eu nu le urmam decat pana in situatiile de disperare.

Nu se astepta ca intr-o galerie de arta, sa vada un intreg etaj asasinat, adica cine s-ar fi asteptat la asa ceva? Intr-un fel o bucura lucrul respectiv, gandindu-se ca in acea cladire, mai e cineva ca ea, si gandul i sa dus repede la acea vorba - "Ce lume mica". Dupa cum parea, cel care a facut asta, a lucrat chiar foarte atent si ingrijit, caci si camerele de filmat isi primisera si ele soarta celor ce stateau acum intinsi pe gresie, niciun sunet nu se auzise, si oricum totul parea asa proaspat, ca sangele inca se mai imprastia, si totusi daca era de mai demult, politia ar fi fost pana atunci acolo. Si daca statea sa se gandeasca mai bine, nici nu era vreun semn al celui sau celei care a facut asta. Crima perfecta. Insa nu avea ea norocul de a fi pe acolo si inamicul ei - victima colaterala din aceea baie de gloante. Incepu sa se intrebe daca printre acele persoane erau si oameni nevinovati, iar asta era ceea ce o intrista.
Auzul i se ascutii precum celei a unei feline, cand auzii sunetul unei arme, care se pregatea de lansarea unui glont. Putea recunoaste sunetul ala dintr-o mie, doar lucra zilnic cu asta. Norocul ei, fu ca poseta o tinea chiar in fatza, deci avu repede acces la ea, scotandu-si arma de acolo, si strangand-o bine in pumn.
Urmarea pana si sunetul pasilor, si cand isi dadu seama, ca acestia s-au oprit, o voce masculina, le-a luat locul, auzindu-se atat de aproape de ea. Se intoarse rapid, ca printr-o piruieta cu fatza, si cu arma ridicata, in dreptul fruntii persoanei din spatele ei, pe care o recunoscu imediat.
Isi ridica curioasa o spranceana, si isi inclina capul, spre el, fiind aproape fericita ca intuitile ei, s-au adeverit. Probabil, si sigur nu avea cine altcineva sa fi facut balamucul de acolo, caci era singurul care coborase de la ultimul etaj inainte ca ea sa urce, si parea mult prea calm pentru o simpla persoana care ar fi vazut acea imagine sadica.
-Nu ai de gand sa iti semnezi opera? Multi de aici fac asta. Zambii usor intr-un coltz spre el, dar nu-si muta deloc pozitia armei, de la fruntea lui.
Privirea i-a fost repede luata, de la chipul baiatului, la o persoana ce tocmai urcase acele scari si se afla pe coridor, inmarmurita. Isi marii ochii spre barbatul din spate, recunoscandu-l imediat - era chiar cel pe care trebuia sa-l omoare. Se parea ca toti mafiotii iubesc ultimul etaj.
Vroia sa-l prinda numaidecat, si sa-si termine misiunea, mai ales ca-l cautase asa mult, si isi pierduse din timpul ei. Isi fixase din nou privirea spre baiatul din fatza, aproape uitand de el, si ofta vizibil.
-Scuza-ma! se apropie de el, si-l impinse cu toata forta in peretele din dreptul lor, facandu-si astfel loc, si ferindu-l din vizor pe tanar. Facu doar doi pasi in fatza, apasand pe tragaci in acelasi timp, ascutindu-si privirea de parca ar fi vrut sa vada, cum glontul il strapunge pe barbatul acela. Ba chiar, vazand ca arma a fost indreptata inspre el, acesta isi planifica sa o ia la fuga, insa glontul e mai mult mai rapid, de cat isi poate imagina.
- Prostule~ susotii aceasta, lasand arma jos, chiar atunci cand si trupul barbatului cazu la pamant.
Se intoarse inapoi spre satenul de mai devreme, zambind parsiv.
-Uite cum facem, tu nu spui nimic, eu nu spun nimic, bine? Si totusi cred ca ar trebui sa accepti oferta, caci la tine este mult mai grav ca la mine, care am doar o victima. Deci, ce zici? spuse, in timp ce isi aseza arma la loc in poseta, si o aranja inapoi pe umar. Intinse mana baiatului pentru a-l putea ajuta sa se ridice, si ii mai si adauga:
-Dupa cum pare locul asta, femeia de servici, va fi tare suparata pe tine.

M-am simtit putin cam necalculat imediat ce o arma a fost indreptata chiar spre fruntea mea si eram sigur ca in orice secunda un glont avea sa se prezinte. Am tacut ascultand vorbele fetei satene si incepeam sa ma intreb daca imi era cumva colega de meserie. Adica, normal ca era, ce om normal si intreg la cap mai purta o arma in geanta intr-o afurisita de galerie de arta? Nimeni! Numai ei doi puteai fi nebunii. Deci nu aveam nici un motiv sa o ucid, nu avea cum sa ma spuna cuiva, cum ar fi politiei sau guvernului, caci asta o tragea si pe ea in jos, o data cu mine. Asa ca imediat ce incepuse sa vorbeasca arma mea se lasa putin mai jos.
Nu am inteles la ce se referee in clipa in care mi-a zis de faptul sa imi semnez opera, insa eram sigur ca nu avea de cum sa fie ceva bun. Mi-am pus degetele pe metalul rece ce tintea catre fruntea mea si l-am indepartat de acolo, ducandu-l intr-o parte, retregrandu-mi propria unealta de ucis.
- E o ipocrizie sa iti lasi semn, oamenii astia nu pot fi considerati trofeu.
Am vazut ca atunci cand fata tacea o reflectie se formasera in ochii ei si ca si cand as fi privit in oglinda mi-am dat seama ca era cineva in spatele meu. Am zis sa nu imi incolacesc gatul cand acesta fugise, ca oricum parea tanara ca il doreste mai mult ca mine. De ce nu era, totusi si el de mana cu celelalte oi la licitatie? Nu s-ar putea ca eu sa fi gresit si ratat o victima, asa ceva nu imi statea deloc in caracter.
Imediat ce ma impinse in perete ma incruntasem. Ce asasina nemanierata tocmai am intalnit.
Evident ca o noua crima se produsese in jur si locul acesta devenea si mai periculos daca avea sa mai vina cineva. Am inceput sa rad sarcastic imediat ce imi vorbise despre datul in vileag. A inebunit cumva? Auzea, oare, ce ii vorbea gura?
- Doar nu ai fi nebuna sa ma zici la politie, ca asta ar fi si culmea. Iti dai seama ca te vor cerceta si pe tine, iar ceva imi spune ca nu ai cazieru atat de curat, nu-i asa, colega? Am vorbit putin ironic.
M-am ridicat singur si imediat ce imi amintisem despre marea de cadavre din incapere mi-am marit ochii.
- Dupa cum pare locul acesta, daca mai zabovim mult pe aici, un martor inocent tot va veni. Hai sa o luam mai repede afara, pana nu devenim principalii suspecti. “Nu e ca si cand nu ar avea dreptate in legatura cu asta, dar totusi!” am gandit, luand satena de brat si punandu-mi arma inapoi in rucsac, dupa aceea am tras-o dupa mine, chiar si afara din cladire, caci, in scurt timp, politia avea sa vina in zona aceea cu unele cercetari, daca i se scula cuiva sa urce la etaj.

Stia ca nu avea sa-si foloseasca arma in acel moment, caci isi daduse repede seama de identitatea baiatului, si nu avea acuma niciun motiv sa apase pe tragaciul care elibera imediat glontul. Dar de ce sa fie el singurul cu jucaria scoasa, si sa nu se laude si ea putin? Observa imediat ca tanarul isi cobori arma, si imediat mana ei vroia sa faca acelasi lucru, insa satenul i-o luase cu mult inainte, indepartand-o singur de la fruntea sa. Aceasta nu se opuse, lasandu-si si ea mana mai in jos, fiind acuma sigura ca nu exista niciun pericol pentru care ar fi trebuit sa aiba pistolul pregatit pentru meserie. Nu comenta nimic la replica lui, aprobandu-l in gand, cu ceea ce spusese. Avea dreptate, oamenii aceea nu erau un trofeu cu care sa se laude, si cat despre semantura, era foarte calculat la partea aceasta.
Din pacate pentru ce-i doi, si din fericire pentru ea, "micul razboi" a fost intrerupt de cel pe care Yura il cauta in aceea zi, dandu-i repede tratamentul pe care seful ei, ii ordonase sa o faca. Pentru acele secunde cand isi impuscase adversarul, aproape uitase si de saten, simtindu-se doar fatza in fatza cu mefiotul, si intre ei sa existe doar sunetul armei ghidate de Yura, iar glontul sa-si faca treaba, cat de bine putea, patrunzandu-i prin piele pana in organele vitale ale corpului, care ii aducea sfarsitul in doar 3 secunde, poate chiar si mai putin.
Terminandu-si, cu succes si aceasta misiune, se trezii din visarea aceea, revenind pe coridorul unde era acumc ateva momente, si revenind si cu chipul spre baiat.
La replica lui, aceasta isi ridica nevinovata umerii, privind tavanul, de parca in cateva momente avea sa-i apara deasupra capului o coronita de inger, completata si cu niste aripi mari albe, aparute din spatele ei. Desigur aceasta caracterista angelica reusea sa o vada doar ea, caci in ochii satenului sigur deja avea doua cornite de culoarea sangelui, infipte in parul saten. Observa ca pana la urma, resusii sa se ridice si singur de jos, si isi retrase rapid mana bosumflandu-se. Cand mai intalnea el o fata care sa-l ajute sa se ridice de jos?
Glumise usor cu el, insa se pare ca il facu sa se gandeasca la treaba serioasa, din gluma, si ii dadu dreptate, aprobandu-l de doua ori din cap, si nici nu-si dadu seama cand acesta ii prinse bratul tragand-o dupa el.
Incerca sa tina pasul cu satenul grabit, si sa nu cumva sa se incurce in propiile picioare, dar era cam greu, ca acesta chiar era grabit. Chiar nu-si dadea seama, ca iesind asa de acolo, camerele de la intrarea in galerie, il vor vedea? Si o solutie buna era sa iasa prin usa din spate, dar pana sa poate sa-i zica ceva, deja se vazu iesita afara, din galerie. Ofta adanc, si o luase inainte, tragandu-l ea de brat de data aceasta.
-Uhm... masina mea~ spuse, aratand cu mana spre bolidul parcat in fatza galeriei~ Urca, completa apoi, si se duse la usa ei, apasand pe butonul care le debloca pe toate, deschizandu-i in felul acesta si usa baiatului.
Se facu comoda, pe scaunul soferului, si cand tanarul se aseza pe scaunul de langa, calca acceleratia, pornind din loc.
-Uhm.. te supara daca oprim undeva?

I-am cam urmarit joaca aceea de inger innocent si imi venea sa rad. Cu cine credea ea ca se joaca? Atata timp cat o va gasi cu o arma asupra ei si singura in viata in balta de sange, cu siguranta nu avea sa iasa bine deloc. Chiar am scapat un chicot la un moment dat datorita situatiei ironice si mi-am acoperit dupa gura, sperand ca nu s-a observat.
Am incercat sa respir imediat ce am ajuns afara, insa asta nu mi-a iesit atat de bine cum planuiam ca am si fost tras de umar de catre fata cu care iesisem din cladire. Acuma urma un comentariu nu prea placut, ca o morala data de parinte, parca si presimteam cum avea sa se incheie totul. Dar m-am inselat ca se pare ca in loc sa imi zica unele vorbe usturatoare aceasta ma ghida spre...masina ei? Cumva visam? Am gandit frecandu-ma putin la ochi, ca sa ma asigur ca inca vad bine si nu halucinez.
Nu stiu cum dar m-am urcat in masina, chiar daca increderea mea in tipa inca era retinuta. Am inchis usa si mi-am pus centura, ascultandu-i intrebarea si dand negativ din cap.
- Nu, nu ma supara deloc... i-am raspuns pana la urma si mi-am asezat cotul la geamul de la portiera masinii pentru sprijin. Eram putin ganditor caci chiar nu intelegeam de ce facea asta si mi-am facut in final curajul sa ii pot adresa intrebarile ce ma framantau pe mine mai ceva ca aluatul de paine.
- Unde mergem? Am reusit sa o scot pe prima, insa pentru a doua trebuia sa imi musc putin buza inferioara.
- De ce m-ai ajutat? Am intrebat curios, fiindca nimeni nu mai era atat de dispus sa faca lucrul acesta pentru mine.
Trebuia sa visez, altcv nu avea cum sa fie. Totusi in visele mele de actiune niciodata nu aveam ca soferita o domnisoara, cu o alta arma aproape de ea.
Ma plictiseam cam prea repede atat de stramtorat intr-un autovehicul, incat trebuia eu sa cotrobai pe acolo, pana ce am nimerit butonul de la radio si l-am pornit. Totusi nu imi placea muzica de acolo si am vazut ca masinaria aceasta mergea pe cd-uri.
- Ai cduri pe aici, prin masina, cu muzica buna?

Primii repede raspunsul la intrebarea ei, sperand din tot sufletul, ca acesta sa fie de acord cu mica plimbare. Vroia doar sa mearga la cazinoul unde seful ei, si prietenii lui mafioti isi pierdeau vremea, pentru a-i confirma misiunea indeplinita, si pentru putin timp in care sa se ascunda, in cazul in care politia le-ar fi dat de urma. Dar nu se teama de asta, acei oameni ai legii, cum le place sa li se spuna, nu-si indeplineau misiunile pana la capat, si lasau multi infractori in libertate.
-Pana la un cazino, la seful meu... raspunse aceasta clab, neluandu-si privirea din fatza, spunandu-si pana la urma gandurile, tanarului de langa ea. La urmatoarea intrebare a satenului, incepu sa rada tare, vazandu-l cat de greu a putut sa o intrebe asta. Era chiar simpatic, la aceasta faza, si mai simpatic ca nu-si dadea seama.
-Ow, esti amuzant~ il ghiontii putin in umar, si calcase frana, caci lumina rosie de la un stop, ii avertiza ca oprirea este obligatorie~ Esti unul din colegii de job, chiar daca nu ne cunoastem, nu te-as fi putut lasa pe strada acolo. Masina este mult mai rapida, decat picioarele tale, si sigru atrageai atentia daca alergai, plus ca am fost primii iesiti din galerie. Se oprii brusc din vorbit, urechile ei percepand un sunet al unei sirene de politie, care trecu pe langa ei doi mai rapid ca fulger ce tocmai lovea pamantul.
-Vezi? despre asta vorbeam... si in plus, nu te cunosc asa bine, cat sa stiu ca ai fi luat si cadavrul facut de mine, pe raspunderea ta, si mai mult ca sigur ajungeam colegi de celula. Zambii spre el dragalaseste terminandu-si micul discurs.
Isi puse palma pe schimbatorul de viteze, in timp ce cu picioarele se juca pe pedale, asteptand nerbadatoare schimbarea culorii semaforului. Luminita verde se aprinse, imediat ce aceasta isi atintii ochii pe semafor, de parca facu o vraja pentru a-l schimba, si pornii din loc, indreptandu-se tinta spre locul unde aveau sa ajunga.
-Numele meu este Yura, apropo, si al tau...? Sper sa fie la fel de dragutz ca tine... clipii des spre el, covorandu-si privirea in jos, in timp ce isi intoarse si gatul, uitandu-se spre torpedoul din dreptul genunchilor lui.
-Acolo sunt, serveste-te.
Nici ei nu-i placea sa mearga cu masina, intr-o liniste interioara, si intr-un zgomot exterior, cauzat de la claxoanele celorlalte automobile, si injuraturile soferilor, asa ca mereu isi lua CD-uri cu ea, si ajunse sa le depoziteze pe toate acolo.
Trase dintr-o data de volan, parcand masina pe un trotuar in fatza, unui local ce avea deja deschise beculetele de seara, deasupra usii, cu numele acestuia, palpaind asa rau, ca te facea sa ametesti.
-Haide, ii spuse aceasta, iesind din masina, si inchizand usa. Doar inaintase putin, in fatza, privind usa pe care trebuia sa intre, si il astepta si pe saten sa paraseasca masina.

- Aha... i-am raspuns slab imediat ce tanara imi vorbise de seful acesteia. Nu imi era teama, am vazut la viata mea fel si fel de oameni, plus ca eram intotdeauna inarmat, insa tot ceva din mine zicea ca era mai bine sa raman in masina decat sa cobor sa dau ochii cu acestia. De unde sa stiu exact ce fel de oameni sunt ei si cum se comporta cu noi venitii? Am rasuflat putin, apoi am ramas pe ganduri.
Nu intelegeam de ce rade fata dupa alta o intrebare de-a mea. Ce era atat de amuzant? Chiar facea curiozitatea mea pe asasini sa rada? Am ridicat o spranceana atunci, fara sa imi dau seama de raspunsul concludent. Iata ca explicatia pentru asta a si venit repede si am zambit placut de cum a receptat-o urechile mele.
Apoi am privit masina ce mi-a fost aratata si mi-a venit sa rad mediat. De parca nu am trecum prin situatiile acestea fara sa fi salvat.
- Multumesc!i-am zis pana la urma fetei, gandindu-ma ca asa e politicos.
- Faci de putin timp meseria aceasta? Am intrebat-o clipind imediat ce imi spuse de celula. Caci altfel nu vorbeai de puscarie, ai sti cum sa te feresti si ai avea si plan de rezerva, ma pui putin pe ganduri cu informatiile acestea care mi le dai despre tine... i-am zis cu toata sinceritatea din lume.
- Yura , hm? Am incercat sa memorez de unde am auzit de numele ei, insa nu imi treceau multe peisaje prin cap, iar cele care imi veneau erau de la alti asasini.
- Numele meu este Yunho. Imi pare bine sa te cunosc si sa te intalnesc!
M-am inecat imediat ce ma facuse dragut si am inceput sa tusesc, inrosindu-ma maxim la chip. Mama ce directa era tanara, asta da imagine surprinzatoare. Al doilea multumesc, din pacate, nu imi mai iesi pe gura, de teama sa nu ma balbai din cauza personalitatii mele.
De cum imi spuse unde sunt cd-urile, am luat unu si l-am pus mai jos de radio, apasand butonul de pornire si placandu-mi cum se auzea muzica. Imi venea chiar si mie sa fredonez versurile, insa nu ma consideram asa de bun si nu doream sa ma fac de ras de cum ne-am intalnit.
Numai trecuse mult timp, caci se pare ca am si ajuns la destinatia dorita si am ramas putin buimac. Cu ce viteza a condus si eu nu am fost atent? Caci eram cam departe de galerie acum, chiar ca intr-un loc unde nimeni nu ar putea cauta.
Am inchis dupa muzica, mi-am desfacut centura de siguranta si am coborat si eu de cum mi-a zis haide. Acolo, mi-am pus piciorul pe ciment, iesind afara si am inchis portiera masinii in urma mea. Nu am mai asteptat mult timp, caci am si ajuns langa fata, pregatit sufleteste si trupeste sa intru in localul acela necunoscut.

Doar ii schitza un zambet dragalas, cand acesta ii multumii, gandindu-se ca gestul ar fi un inlocuitor foarte bun pentru cele doua cuvinte, care orice om le pronunta dupa ce i se multumeste - "cu placere".
-Doar 3 ani... putin nu? Insa tot imi e frica ca poate voi fi prinsa intr-o zi, si obligata sa stau ani intregi, in aceeasi incapere sumbra, rece, si cu colegi nu prea placuti... Am avut un caz chiar in fatza ochilor, cand un bun prieten a fost arestat, si era in aceasta meserie doar cu 2 ani mai mare ca mine~ incepu sa-i raspunda slab, pierzandu-si si din glas, de parca pe parbrizul masinii tocmai s-ar derula acea scena, la care privirea i-a fost martora.
Isi rasucii gatul spre el, cand acesta isi spuse numele, si incepu sa se strambe putin mutandu-si privirea dintr-o parte in alta.
-Ah da, te voi striga Yun, e mai usor, apropo, frumos nume, zambii pentru a o mia oara spre el, la fel de dragalas ca pana acum. Se sperie putin cand acesta incepu sa se innece, si marii ochi spre el, putandu-i observa chipul rosiatic. Doamne, nu i-a mai facut nimeni complimente pana acum? Numai comenta nimic, si doar chicotise usor, caci incepea sa-i cunoasca o alta latura a lui, diferita de felul cum il intalnise. Caci, la prima vedere, il vedea un tip dur, ce nu se inmuia de la un compliment, totusi era si bine, avea sa afle multe de la acesta, ca intr-o cutie de comori.
Ajunsera imediat la destinatie, si in data ce observa ca noul ei amic, parasii masinaria care-i adusesera pana acolo, il prinse de brat lunad-o din loc, si intrand in cazino. Era destul de bezna acolo, doar din loc in loc era luminat cazinoul, insa ochii lor se putea descurca, si in intunericul ala. Daca stateai bine sa te gandesti, nu era asa de rau, iti creea o stare de mister, dar si frica in acelasi timp, insa ea era obisnuita cu astea. Nu avea nicio indoiala, ca Yunho, nu era si el obisnuit.
Isi vazu "gasca" retrasa la o masa de biliard, asezati toti in jurul ei, si jucand de zor. Pe marginea se aflau paharele de bautura, in care lichidul maroniu, predomina in cantitate de la pahar la pahar. Iar in jurul lor, absolut totul era imbibat intr-un fum gros de tigara, ce o facuse sa tuseasca usor, si sa-l inlatura cu palma din dreptul nasului ei, tocmai cand ajunse la ei. Desigur acea tuse inocenta, atrase la randul ei atentia, si toti barbatii se intoarsera catre ea.
M: -Buna, Yura, ma bucur ca ai venit! o intampinase seful mafiei, lasand batul de biliard pe masa, caci se parea ca era randul lui.
-Buna ziua~ ii raspunse slab, plecand de langa Yunho, si ducandu-se in dreptul sefului ei. Incepu sa-i povesteasca de misiunea de astazi, si ca sarcinile ce i-au fost date au fost indeplinite. Barbatul zambii marsav, spre ea, fericit de ceea ce auzea, insa zambetul lui o facea pe ea mereu sa tremure. Era unul din acele zambete fericite de moartea cuiva, ce iti provoca o scarba interna. Isi mutase privirea in alta parte ca sa poata scapa de acea imagine, ramanand cu ochii spre o bila de pe lemnul din fatza lor, ce avea o suprafata de culoare verde.
M: - Bravo! ~auzii imediat, acest cuvant din partea lui, si simtii cum mana acestuia se aseza pe talia ei, alunecand apoi in jos, pe fundul ei, pe care incepuse sa-l maseze. Isi marii privirea si se smucise imediat de langa el, dandu-i si peste brat pentru a-l cobori.
M: - Stai, deja pleci? o intreba, si isi baga mana in sacoul negru de pe acesta, scotand de acolo o foaie, pe care i-o inmanase.
M: - Mai ai de indeplinit, doar misiunea asta, apoi iti garantez 3 zile libere. Ii spuse el, timp in care isi lua batul in mana, si baga una din bile la fix in gaura, fiind exact cea pe care o urmarea ea cu privirea.
Se uita apoi in foaia aceea, unde era poza celui ce trebuia asasinat, si apoi pe restul paginii, erau datele despre acesta. Unde lucra, unde locuia, familia, data nasterii, varsta, si bineinteles ca afla si de mafia din care facea parte. Accepta si misiunea aceasta, dand doar usor din cap.
M: - El cine este? o intreba, barbatul uitandu-se tinta spre Yunho.

Atunci cand mi-a zis de cati ani practica meseria, am ramas atat de uimit, caci numai stiam ce e cu mine. Cumva glumea? Atat de putin timp in meserie? Era pentru prima oara cand intalnisem asta.
- Incaperea aceea sumbra, e doar o camera. Plus poti supravietui foarte usor acolo cu indemanarile de asasin, poti chiar si evada... am vorbit sincer, lasandu-mi si putin capul in jos. Cat despre colegul tau, a fost doar slab si nepregatit, de 5 ani si a facut o greseala ce l-a arestat? Putin cam grav. Oricum, de aceea e mai bine sa ai si un plan de rezerva.
Am urmarit-o si eu cand ma privea atent, fara sa actionez in vreun fel.
- Aw, vorbim pentru prima data si deja imi dai o porecla? Cat de dragut...! am spus-ofoarte usor.
Am fost tarat de colega mea de meserie pana in casino, fara sa apuc sa mai comentez ceva. Acolo intunericul imbinat cu luminile puternice, imi provocau durere de cap, iar fumul toxic de tigara din jur, sunetul acela de zaruri si de ruleta, cartile de poker lasate pe masa, nu faceau deloc bine ametelii mele.
De cum am urmarit privirea fetei, am vazut ca se indrepta catre o masa de billiard. Ah, biliardu era unu din jocurile mele preferate, de ce ma oftica fix acum? Iar can am vazut combinatia de biliard cu whisky, m-am gandit automat ca nimic pe lume nu ar fi mai frumos. Aveam o dorinta atat de mare atunci sa joc si eu.
Am privit seful, din cate mi-am dat seama dupa tinuta, atitudine si voce, fetei si am ascultat familiaritatea cu care vorbea. Cumva asa erau toti mafiotii? Incepeam sa cred ca nu erau duri deloc si chiar imi venea sa rad de aspectul acesta.
Nu am mers catre tanara cand please de langa mine si doar am oftat usor de pierdere. Consideram ca era o companie mult mai placuta decat oricare altul din localul acela.
Nu am dorit sa intervin cand mafiotul a inceput sa o asalteze sexual, de teama mai mult ca ii fac problemei ei, nu ca l-as putea ucide pe el. Avantajul in a fi liber-profesionism. Am auzit totusi ca devenise brusc barbatul de numele meu si m-am gandit ca puteam sa ma reprezint si singur:
- Jung Yunho! I-am raspuns direct si simplu, stiind ca un mafiot ma poate cunoaste si dupa nume si dupa porecla de asasin..
Deja ma gandeam ca tanara avea o alta misiune si in scurt timp aveam sa pierd prezenta ei, am ramas putin intristat insa nu am aratat asta la suprafata..

Cand acesta ii pomenii despre camera ceea sumbra din inchisoare, si despre colegul ei, se gandii sa nu scoata un cuvant. Poate doar pentru ca avea dreptate in ceea ce el zicea, si ca si ea ar trebui sa plece intr-o misiune si cu planul de rezerva. Dar si linistea era un raspuns.
Incepu sa chicoteasca usor, cand ii spuse de porecla, simtindu-se putin usurata, ca nu-l supara asta, si avea libertatea de a-l striga asa.
Chiar ajunsera repede, la cazino, si imediat gasii si masa si la cei ce trebuia sa-i viziteze, totul mergenad chiar bine pana atunci. Ea incepu sa-si ia atunci, din nou, meseria in brate, raportandu-i sefului despre misiune, si lasandu-l pentru cateva clipe pe Yunho, singur. Nu se astepta ca asa repede, sa primeasca alta, proaspata, pe care avea sa o indeplineasca, si ofta cu ochii in acea foaie, citind informatiile despre acel mafiot. Nu prea avea el cazierul asa curat, ba chiar conducea o intreaga mafie, ce se ocupa cu exportul drogurilor, pana la cel al femeilor usoare. Se parea chiar, ca avusese si o intalnire cu seful ei, si asta o facu sa-si atinteasca ochii spre el. Ce oare se intamplase de il vroia atat de urgent mort?
Auzind ca i se adresa o intrebare, scoase privirea din foaie, apoi se uita spre Yunho, care ii raspunse numaidecat acestuia, scutind-o pe ea sa-i mai raspunda.
Probabil deja, si-a dat seama ca si el este asasin, ca ea, caci ii miroasea desul de repede, dupa aspect, felul de a vorbii, si gesturile care le facea. Desigur seful ei, lucra zilnic cu oameni din acestia, era normal, sa-i poata recunoaste imediat.
M: - Hm, unde l-ai intalnit? se uita spre ea, dar inca nu-si putea misca un ochi de la tanar.
-La galeria de arta, isi facea si el misiunea... ii raspunse sincer, si scurt, mutandu-si apoi privirea spre Yunho.
M: - Sti sa joci? il intreba mafiotul, pe saten, intizandu-i batul de biliar, care era destul de lung cat sa-i ajunga in dreptul lui, dar nu la fel de lung cat sa si-l atinga.
Incepu sa ofteze inca o data, caci stia ce avea de gand barbatul sa faca, mereu facea asta. Provoca cate un nou venit la un astfel de joc, pentru a-i observa mai bine, felul de gandire, de miscare, si felul cum actioneaza in situatii dificile, pentru a iesi el cel castigator.
Ea se duse inapoi langa Yunho, cand acesta primii provocarea, si atinse batul, gandindu-se cat de mult va dura chestia asta, caci ea nu vroia sa se bage intr-un asa joc, plus ca nu stia cum sa joace.
M: - Fa-te utila, si adu baietilor alte pahare cu bautura, poate si prietenului tau, daca vrea~ auzise porunca care i se daduse, si se retrase de la masa, lor ducandu-se spre barul din cazino, pentru a mai lua si alte pahare cu whisky, dupa cum i sa cerut.

Am putut observa tacerea ce navali pe chipul fetei si numai am tacut. Nu am asteptat sa mai zica si altceva ca sa ghicesc ca imi dadea dreptate. Deobicei asta era motivul cand cineva numai zicea nimic la un subiect, stia ca a pierdut argumentul de inainte sa-l inceapa.
Nu imi placea ca seful fetei sa ma analizeze asa, ma cam simteam devorat de un peste pirania, cum avea sa fie asta de bine?
Am aprobat din cap atunci cand ma intreba de joc, nestiind ce urmeaza. Oare trebuia sa joc prost ca sa nu se supere si sa apuce, mai tarziu, sa-mi taie degetele?
Am luat batul de biliard de cum mi-a fost intins, pregatit sa merg la masa sa incep si eu. Bine, mai stiam si varianta cum ca nu exista vreun refuz in mafie. M-am uitat la fata cand venise langa mine si ochii mei au tot urmarit-o si cand plecase. Am oftat incet, datorita pierderii. Era o companie chiar placuta si cred ca o preferam pe ea, mult mai mult decat pe ei.
M: - Hai, baiete, joci sau numai stai pe ganduri?
Mi s-au marit ochii de cum imi zise baiete, iar mintea mea transforma si cele mai usoare cuvinte in injuratura “tu-ti ceapa matii”. Eram mai mult decat sigur ca imi si daduse sentimentul si stare de a omori pe cei din jur.
S-a asezat triunghiul pe masa si trebuia sa incep eu ca sa distantiez bilele. M-am invartit putin, pana mi-am gasit pozitia buna si m-am aplecat, mai jos, punand batul intre degetele mele si l-am izbit atat de tare bila alba in celelalte, ca nu numai le-am despartit, insa doua bile pline au si intrat in gaura, stiind deja cu ce joc eu.
- “Randu tau....! “am gandit, vrand sa o zic si cu voce tare, insa nu am avut curajul.
Am urmarit dupa barbatul cum se invarti si el in jurul mesei, cat si atunci cand izbi batul in bila, dar cu greu ajunse una de-a lui in gaura. Evident ca randul meu venise din nou si iarasi mi-am gasit rapid pozitia, dupa care am bagat alte doua in gaura, incepand sa imi placa si mai mult jocul acesta, chiar daca era prima dara cand jucam cu acest soi de oameni.

Se gandea ca e mai bine sa preia aceea comanda, a sefului, si sa lase putin baietii singuri, doar nu aveau sa se ia la bataie, nu? Doar pentru cateva clipe, cat isi primea paharele, putea sa traga si gura mare de aer, simtindu-se in siguranta cand nu era in preajma sefului. Omul ala te facea sa-ti trimita o stare nu prea favorabila corpului, caci nu stiai cum sa o iei mai intai ca frica, scarba, ura, sau provocare. Insa, din pacate pentru ea, nu gasise unde sa se duca in alta parte, caci nu toti mafiotii primeau fete in grupul lor de asasin, pentru ca nici prea des nu vedeai o fata cu o arma mortala in mana, si singurul gand al ei, sa fie ce-l de a zbura creierii, celui ce statea in fatza armei ei. Iar ca liber profesionist, nu vroia sa se bage, caci pana si mafia avea aspectele ei bune. Chiar incepea sa se gandeasca, ca pe Yunho nu-l intrebase in ce fel lucreaza, si chiar atunci auzi o pocnitura de bile, avertizand-o astfel ca jocul lor tocmai incepuse.
Ajunse la barul de unde trebuia sa comande bauturile, si vazand-o pe acea chelneritza uitandu-se fix la ea, spuse rapid "6...uhm..whisky", iar apoi incepu sa se intreabe cati barbati erau la masa, caci chiar nu-i numarase, dar in fine, daca avea sa ramana una in plus, putea fi a ei. Fata aceea venise destul de repede, cu 6 pahare de whisky, puse toate una langa alta pe o tava argintie, si fiecare pahar cu cate 2 cuburi de gheata. Era chiar mai bine decat se asteptase aceasta, sa primeasca mai mult decat ceruse. Prinse tava cu ambele maini, si se indrepta spre masa, pe care acum cateva secunde, o parasise, intrand din nou in aerul acela sufocant, de tigara si de crima - venind totul din partea mafiotilor, desigur. Chiar cand ajunse ea, observa ca seful nu bagase nicio bila in gaura, si cum randul lui Yunho venii, acesta reusii sa bage doua. Zambii usor neobservabil, spre masa unde bilele incepeau sa se imprastie, apoi se uita spre el, cu acelasi zambet, in sinea ei tinandu-i numai lui partea. Desigur fusese si primul pe care il servise cu bautura, punand-o pe masa in dreptul lui:
- Te rog, sa bei cu precautie, Yun, ii soptii trecand pe langa el, ducandu-se sa serveasca si pe ceilalti in parte. Nu vroia sa ajunga sa-l transporte pana la masina, pe brate, si sa fie nevoita sa-l duca si la ea acasa, caci clar dupa ce jocul se termina, urmatoarea lor oprire era acasa la el, caci dupa avea o misiune de indeplinit. Trecuse pe la fiecare in parte, lasandu-i paharul in fatza, si chiar devenii usor fericita, ca nimerise exact numarul de pahare, dar se puse si o urma de tristete pe chipul ei, ca nu avea sa guste si ea bautura intepatoare. Imediat ce termina de servit, toti barbatii de la masa, se retrase langa Yunho, propunandu-si sa ramana acolo, pana la finalizarea jocului, caci intr-un fel se simtea mai in siguranta langa el.